Arhitectura calculatoarelor

Arhitectura unui sistem de calcul este sintetizata in schiţa următoare:

1.Unitatea Centrala (UC), alcatuita din:
1.1 Unitatea de memorie interna (UM);
- memorie ROM;
- memorie RAM;
1.2 Unitatea Centrala de Prelucrare (UCP) ce este compusa din:
- Unitatea de Comanda şi Control (UCC):
- Unitatea Aritmetica şi Logica (UAL);
2.Sistemul de Intrare/Ieşire (S I/O), care este alcatuit din:
- Medii de stocare;
- Dispozitive periferice;
- Dispozitive pentru accesarea mediilor de stocare;
- Dispozitive pentru interfata cu utilizatorul;
q Dispozitive periferice de intrare (DP /I);
q Dispozitive periferice de ieşire -out- (DP /0);
- Interfete;
- Memoria externa (M.E.);
- Magistrale de transmitere a comenzilor de control, informaţilor şi instrucţunilor.
Unitatea Centrala (UC) este alcatuita din Unitatea de memorie internă şi Unitatea Centrala de prelucrare.
Unitatea de Memorie (UM) sau memoria interna (principala) este componenta sistemului de calcul destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor in locaţii bine definite prin adrese. Este formată, in general, dintr-un sistem de circuite integrate alcătuite, in principal, dintr-un număr mare de celule de memorie, fiecare celulă fiind un circuit care poate stoca un bit de informaţie. {Bit de la binary digit – cea mai mica unitatea de informaţie reprezentabilă intr-un calculator; poate lua doar valorile 0 şi 1.

Din punct de vedere al “volatilitaţii”, memoria este de doua tipuri:
ROM (Read Only Memory) – nu işi pierde conţinutul la oprirea calculatorului, nu poate fi “scrisă” de către utilizator (este inscripţionată de catre producator cu ajutorul unei aparaturi speciale), este de capacitate redusa (pană la 2MB) şi este folosită pentru stocarea informaţiilor despre hardware, mici programe ce configurează diverse dispozitive (conţine programe esenţiale care se incarca la pornirea calculatorului);
RAM (Random Access Memory) – este o memorie volatilă (se pierde la oprirea calculatorului), poate fi atât citită cat şi modificată şi este folosită pentru stocarea programelor şi datelor, fiind considerată principala memorie de lucru a calculatorului;
Unitatea Centrala de Prelucrare (UCP), este implementată cu ajutorul microprocesorurui, elementul de baza al sistemului de calcul. (La microcalculatoare este numită procesor).
Unitatea de Comanda şi Contro/ (UCC) primeşte instrucţiunile de la memorie, le interpreteaza şi, corespunzător, emite comenzi catre UAL şi UM, respectiv comenzi de transfer către S I/0 şi memoria externă.
Unitatea Aritmetica şi Logica (UAL) are rolul de a executa operatii aritmetice şi logice cu date furnizate de memorie şi de a depune in memorie rezultatul obţinut.
Sistemul de Intrare / Ieşire ( S I/O), este alcatuit din:
• mediile de stocare – suportul fizic pe care se stochează informaţia: hard disk, CD, floppy disk, disc ZIP. Constituie o memorie suplimentara.
• dispozitive periferice, împărtite la randul lor in:
- dispozitive periferice pentru accesarea mediilor de stocare: unitatea floppy, unitatea CD-Rom, unitatea DVD, unitatea ZIP. După poziţa lor în calculator, acestea pot fi interne sau externe. Cele mai multe se gasesc in ambele variante, diferenţa dintre ele fiind interfaţa şi … preţul, cele externe avand sursa de alimentare şi carcasă proprie, deci preţ mai mare.
dispozitivele de interfata cu utilizatorul- reprezinta totalitatea dispozitivelor cu ajutorul carora este posibilă introducerea datelor in prelucrare precum şi furnizarea rezultatelor obţinute. Pot fi:
o dispozitive periferice de intrare (DP /I) – tastatura, mouse, joystick, microfon, scanner, camera video;
o dispozitive periferice de ieşire (DP /0) – monitor, imprimanta, boxe.
Interfeta este componenta ce asigură o conexiune Intre două elemente pentru a putea lucra impreuna. Interfeţele pot fi de mai multe tipuri:
o Paralele – transmit simultan 8 biţi (un byte); folosita în special pentru conectarea imprimantei;
o seriale – interfeţe universale, in care biţii unui byte se transmit pe rand, unul cate unul; la aceasta se pot conecta modemul sau un alt calculator.

USB (Universal Serial Bus) – permite conectarea oricaror periferice.
o Memoria externa (ME) sau memoria secundara este utilizata in cazul in care prelucrarile depaşesc capacitatea memoriei interne sau cand se doreşte arhivarea datelor şi programelor. Este strans legata de mediile de stocare din sistemul de intrare/ieşire, referindu-se de fapt la aceleaşi componente, privite dintr-un punct de vedere diferit.
o Magistrale de transmitere a comenzilor de control, informatiilor şi instructiunilor- dispozitive ce asigura funcţionarea intregului ansamblu, stabilind legatura functionala intre componente. Sunt sisteme de conductoare de semnal care transporta o anumita cantitate de date mai repede sau mai incet, in funcţie de laţimea magistralei
Tipuri de calculatoare
Datorita existentei numarului mare şi diversitatii criteriilor ce ar trebui luate in considerare, este foarte greu sa se faca o clasificare riguroasa, clara şi completa a sistemelor de calcul. Sintetizand, se poate considera ca, in general, sistemele de calcul se diferentiaza dupa marime, posibilitati de procesare, pret şi viteza de operare.
Se considera astfel ca exista patru categorii de sisteme de calcul:
Microcalculatoare sunt calculatoare cunoscute sub denumirea de calculatoare personale (Personal Computer – PC). Acestea au cunoscut cea mai rapida dezvoltare şi diversificare odata cu aparitia chip-ului (cip) – circuit integrat obţinut prin incapsularea a milioane de tranzistoare intr-un inveliş ceramic, pe o singura pastila de siliciu.
Constructia unui PC se bazeaza pe microprocesor, un cip care contine portiuni din unitatea centrala de prelucrare (UCP). Acesta este considerat “creierul” microcalculatorului.
Sunt de remarcat urmatoare caracteristici ale PC-urilor:
o sunt accesibile din punct de vedere a! pretului;
o au dimensiuni reduse şi unele tipuri pot ti portabile;
o utilizatorii pot invata foarte uşor operarea acestora;
o pot fi folosite in orice domeniu;
o lucreaza in retea putand realiza schimburi de date.
Minicalculatoare au fost create pentru executa rea unor functii specializate:
aplicaţii multiutilizator, maşini cu control numeric, automatizari industriale, transmisii de date intre sisteme dispersate geografic. Ele sunt calculatoare de dimensiuni medii, compuse din module structurale cu funcţii precise, sunt uşor de instalat şi utilizat, se pot conecta la reteaua electrica fara restricţii. Au putere şi capacitate de stocare mai mare, UCP complex, Sistemul de intrare/ieşire foarte dezvoltat in sensul comunicarii prin retea de periferice in sistem multiutilizator.
Calculatoarele “mainfraime” constituie o categorie aparte, situata intre supercalculatoare şi minicalculatoare, operand cu viteze ridicate şi administrand un volum foarte mare de date. Au procesorul foarte complex, volum mare de stocare in UM, S I/0 complex, orientat pe gestionare de statii de lucru, permit acces multiutilizator (pot suporta sute şi chiar mii de utilizatori simultan).
Calculatoarele “mainframe” necesita instalatii speciale şi proceduri de mentinere in funcţiune, neputand fi cuplate direct la reteaua de inalta tensiune, de aceea au costuri foarte ridicate. Ele functioneaza, de regula, fara intrerupere, ceea ce presupune accesul controlat la date şi un sistem de protectie adecvat. Se utilizeaza in spitale, banci, etc.
Supercalculatoarele sunt cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme electronice de calcul, care pot executa peste 1 bilion de instructiuni pe secunda. Au procesorul format dintr-un numar mare de microprocesoare (de ordinul miilor), sunt proiectate pentru calcul paralel, au costuri şi performante foarte ridicate. Sunt utilizate in domenii care necesita prelucrarea complexa a datelor, cum ar fi: reactoare nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo, etc.
Luand in considerare particularitatile unui calculator personal (PC), din punct de vedere a mărimii (fizice sau ca şi capacitate de memorare), viteza de lucru, costuri, utilizari specifice, se poate spune ca exista mai multe tipuri de calculatoare şi anume:
Desktop, Tower, Laptop, Palm PC.
Desktop – calculatorul de tip clasic, la care monitorul este aşezat in general pe carcasa unitatii centrale ce se afla pe birou.
Tower – acel calculator la care carcasa unitatii centrale este mai ingusta dar mai inalta decat la desktop şi este aşezat langa monitor sau, de cele mai multe ori, sub masa.
Laptop (notebook) – calculator uşor de transportat, construit pentru a fi folosit in afara biroului (de exemplu in tren), avand o sursa independenta de alimentare (baterii sau acumulatoare). Au componente uşoare şi mici, de exemplu afişajul cu cristale lichide, tastatura şi inlocuitor de mouse. Cantaresc numai 3 .. 5 kg şi sunt cele mai costisitoare (aproximativ pretul a doua PC-uri).
Palm PC (Palmtop, Handhold sau Organizer) – se utilizeaza ca bloc notes, agenda telefonica, calculator de buzunar, calendar, etc. Facilitati: posibilitatea transferului de date prin PC, recunoaşterea scrisului de mana, accesarea Internet-ului. Datorita dimensiunilor reduse (cat o palma), procesarea textelor este destul de dificila.
PDA (Personal Digital Assistant) – asistent digital personal: dispozitiv de dimensiuni foarte mici, poate fi purtat in mana, combina facilitati de calcul, telefon/fax cu cele de retea; sunt penbased – folosesc un stilou special în locul tastaturii, pot deci recunoaşte scrisul de mana (unele recunosc şi vocea!). Au preturi mari şi aplicatii limitate.
Performanta calculatorului
Structura unui calculator presupune existenta componentelor hard şi soft, deci performantele in functionarea sa sunt date de cele obtinute de fiecare dintre acestea.
Cativa factori de ordin tehnic, care pot influenta performantele computerului :
o . Viteza procesorului;
o . Dimensiunea memoriei RAM;
o . Dimensiunea Hard-disk-ului;
o . Dimensiunea memoriei cache;
o . Viteza de transmitere a datelor pe magistrala de date

Hardware

Unitatea centrala de prelucrare

Unitatea centra/a de pre/ucrare (UCP) mai este numita şi Central Processing Unit (CPU). Se afla în interiorul carcasei calculatorului, montata pe placa de baza (mainboard sau motherboard). Aceasta este placa principala dintr-un calculator.
În mod obişnuit, placile de baza contin: CPU, memoria, interfetele pentru dispozitivele de stocare a datelor şi pentru perifericele standard.
Dintre functiile procesorului pot fi amintite:
o executa instructiuni individuale pentru programe şi controleaza operatiile efectuate de alte componente ale computerului;
o realizeaza calculele şi operatiile logice;
Fiecare microprocesor este alcatuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor cai de comunicatie numite magistrale interne, pe care circula date sau instructiuni, a caror viteza de deplasare depinde de doi factori:
o latimea – numarul benzilor de circulatie; deoarece pe fiecare banda circula un bit, se poate vorbi despre latimi convenabile (de 8, 16, 32, 64 sau 128 de biti transmişi în paralel);
o frecventa de tact – numarul de paşi de lucru (tacturi)pe care poate sa îi faca procesorul în fiecare secunda; se masoara în megahertzi (MHz), iar mai nou, în gigahertzi (GHz).

Memoria

Memoria interna este zona de stocare temporara a datelor într-un calculator.
Termenul memorie este folosit pentru a desemna cipurile reale capabile sa pastreze datele.
Deoarece calculatorul recunoaşte numai doua stari, datele supuse prelucrarii sunt transformate în şiruri de cifre 0 şi 1, indiferent în care dintre cele doua tipuri de memorie, RAM sau ROM se afla.
Bit-ul (binary digit – cifra binara) reprezinta cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata şi prelucrata de catre calculator.
O succesiune de 8 biti se numeşte byte sau octet, fiind cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata şi adresata de catre memoria unui sistem de calcul.
Deoarece datele reprezentate în memorie ocupa o succesiune de bytes, acestea sunt exprimate în multiplii unui byte astfel:
1 kilobyte (kB) = 1024 bytes (210 bytes);
1megabyte (MB) = 1024 kbytes (210 kB);
1 gigabyte(GB) = 1024 Mbytes (210 MB);
1 terrabyte(TB) = 1024 Gbytes (210 GB);
1 petabyte(PB) = 1024 Tbytes (210 TB) ;
1 exabyte(EB) = 1024 Pbytes (210 PB);
Reprezentarea in memorie a datelor/informatiilor se realizeaza la nivel de:
o byte (octet);
o cuvant de memorie = doi bytes (16 biti);
o cuvant dublu = patru bytes (32 biti);
o cuvânt cvadruplu = opt bytes (64 biti);

Memoria externa sau suplimentara este aceea care foloseşte dispozitive speciale pentru stocarea datelor: hard disk, CD, floppy disk, disc ZIP.
Memoria cache este un mecanism de stocare de mare viteza. Poate fi o sectiune rezervata din memoria principala, sau un dispozitiv independent. Poate fi incorporat în arhitectura microprocesorului (de exemplu la procesoarele Pentium)

Dispozitive de intrare

Prin intermediul dispozitivelor de intrare, utilizatorul introduce informaţii în calculator .
Printre cele mai cunoscute sunt:
Tastatura – reprezinta unul dintre perifericele standard, este cel mai utilizat, fiind principalul dispozitiv cu ajutorul caruia se introduc datele in calculator şi este inclusa in cadrul minim de dotare al unui calculator. Cu ajutorul tastaturii se pot introduce in calculator diferite informatii: date, programe, comenzi, texte. Cuprinde cinci categorii de taste: taste de introduce text (alfanumerice), taste numerice, taste de deplasare a cursorului, taste functionale, taste speciale (inclusiv tasta de navigare pe Internet).
Mouse-ul – dispozitiv de intrare , parte integranta a interfetei grafice, controleaza mişcarea cursorului (pointer) pe un ecran de afişare. Are dimensiune redusa, poate fi deplasat pe o suprafata rigida şi plata, conţine până la trei butoane cu utilizari diferite, in functie de programul executat. In particular, mouse-ul este important pentru interfata grafică spre utilizator, deoarece optiunile şi obiectele se pot puncta şi apoi se execută clic cu butonul mouse-ului. Astfel de aplicatii sunt deseori numite point-and-clic. Mouse-ul este de asemenea folositor pentru programele grafice care permit folosirea sa ca pe stilou, creion sau pensula.
Exista trei tipuri de baza pentru mouse:
o mecanic – are o bila metalica sau de cauciuc ce se poate rotii directiile mutand corespunzator indicatorul pe ecran, sensul der flind detectat prin senzorii incorporati;
o optic – pentru detectarea mi~carii se folose~te un laser; deplC5 face utilizand o suprafata speciala, dotata cu o grila. Acest tip tI raspunde mai rapid ~i mai precis decat cele mecanice, dar surt mai scumpe.
o optomecanice- folosesc o combinatie de tehnologii mecanicel dar nu necesita suprafete speciale.
Trackball (bila rulanta )- dispozitiv de intrare ce poate fi considerat un mouse aşezat pe spate: mutarea cursorului se poate face prin rotirea bilei;
De obicei exista de la unul la trei butoane plasate lângă bilă.
Avantajul principal fata de mouse este acela ca nu necesită o suprafata de lucru, putand fi aşezat oriunde. Deseori este folosit in locul mouse-ului la Laptop.
Touchpad- este o mica suprafata sensibila la atingere, folosita ca dispozitiv de punctare pe unele calculatoare portabile. Deplasarea pointer-ului pe ecran se face prin mutarea degetului peste pad.
Scanner – dispozitiv care poate citi textul sau ilustratiile tiparite pe hârtie şi transforma informatiile intr-o forma pe care calculatorul o poate folosi. Un scanner
funcţioneaza prin digitizarea unei imagini, adica prin împartirea sa într-o grila de puncte şi reprezentarea fiecarui punct prin 0 sau 1, în raport de culoarea punctului, alb sau negru.
Dupa marime şi posibilitatea de a ti utilizate, exista:
scanner de birou- arata ca un copiator. Materialui ce trebuie copiat se aşeaza pe o suprafaţa plana, de sticla, capacul trebuind sa fie închis,
scanner de mâna – are dimensiuni reduse, este mai lent şi este util pentru prelucrarea documentelor mici.
Joystick – maneta care se mişca in toate direcţiile, controlând deplasarea pointerului. Este similar unui mouse, cu deosebirea ca la mouse mişcarea cursorului înceteaza odata cu deplasarea, pe cand la joystick cursorul continua sa se deplaseze In direcţia în care este indreptat joystick, incetand cu revenirea la poziţia iniţiala. Este folosit mai ales pentru jocurile pe calculator.
Light pen (creion luminos) – dispozitiv asemănător unui mouse, care foloseşte un detector sensibil la lumina pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de afişare prin punctarea directa.
Microfon- folosit pentru a inregistra diverse sunete pe calculator, conectat la placa de sunet. Este utilizat in telefonia prin Internet şi la introducerea verbala a comenzilor.
Dispozitive de ieşire
Extragerea datelor se face prin utilizarea unor dispozitive de ieşire, specializate, care pot prezenta rezultatele intr-o forma inteligibila, pe suport de hartie sau acustic, agreata de beneficiar.
Monitor (numit şi VDU – Video Display Unit) – este dispozitivul standard de ieşire.
Constructiv, exista monitor:
o cu tub catodic – cel mai folosit tip de monitor, deşi ocupa mult spaţiu.
Imaginea se formeaza similar cu aceea de pe ecranul televizorului, şi anume pe suprafaţa unui tub cu raze catodice.
o cu cristale lichide (LCD – Liquid Crystal Display) –
au ecrane ce utilizeaza doua straturi de material polarizat, cu o soluţie de cristale lichide intre ele care, la trecerea unui curent electric, se aşeaza astfel incat sa opreasca trecerea luminii.
Calitatea unui monitor este determinata de:
o marime – dimensiunea diagonalei, masurata în toli (1 tol = 2,54 cm);
o rezolutie – masurata în pixeli(puncte de imagine); cu cat rezoluţia este mai mare, cu atat creşte calitatea;
o frecventa – masurata in Hertz, arata de cate ori pe secunda se genereaza pe ecran o noua imagine, deci o frecvenţă crescuta inseamna o calitate crescuta;
o aspectul ergonomic – se refera la cantitatea de radiaţii emise de catre calculator, cunoscandu-se faptul ca lucrul timp îndelungat la calculator provoaca disconfort ocular.
Display screen -(ecran de afişare) – reprezinta ecranul de afişare al unui monitor, propriu-zis; cele mai multe functioneaza folosind un tub catodic.
Imprimanta – dispozitiv care afişeaza pe hartie texte sau ilustratii.
in funcţie de tehnologia de tiparire utilizata, imprimantele pot fi:
o cu pini sau matriciale – crearea caracterelor se face din alaturarea unor puncte
separate, obtinute prin lovirea pinilor (ace mici) cu o banda tuşata.. Este necesara o hartie speciala, este ieftina, deosebit de zgomotoasa şi pe cale de dispariţie,
o cu jet de cerneala – caracterele sunt formate din puncte obţinute prin stropire cu cerneala prin duze speciale. Se foloseşte hartie de scris normala, are cost mediu şi este mai puţin zgomotoasa. Calitatea imaginii depinde, în afara de calitatea hartiei, de rezoluţie (numar de puncte pe inch, masurata In dpi=dots per inch), viteza de lucru (în pagini/minut) şi de capacitatea de colorare;
o laser – foloseşte aceeaşi tehnologie ca şi copiatoarele: pentru imprimare utilizeaza toner şi hartie normala. Executa cele mai bune lucrari, dar datorita pretului destul de ridicat (mai ales cele color) sunt mai puţin folosite.
Exista diferite caracteristici ale imprimantelor. Cele mai importante sunt:
o Calitatea imprimarii sau rezoluţia imprimantei, exprimata prin numarul de puncte tiparite pe un inch;
o Viteza – exprimata prin numarul de caractere tiparite pe secunda sau numarul de pagini tiparite pe minut;
o Modalitatea de alimentare cu hartie;
o Zgomotul din momentul tiparirii, se masoara în decibeli.
Plotter-ul (trasatorul) – dispozitiv special pentru trasarea pe hartie a unor planuri şi desene tehnice, în funcţie de comenzile unui calculator, folosind o peniţa.
Boxe (difuzoarele) – sunt folosite ca dispozitive de ieşire pentru sunet. Sunt legate la placa de sunet.

Dispozitive de intrare/ieşire

Modem-ul – dispozitiv care permite calculatorului sa transmita date prin liniile telefonice. Informaţiile prelucrate de calculator sunt stocate digital, în timp ce informaţiile transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub forma de unde analogice. Modem-ul face conversia datelor dintr-o forma în alta.
Touch screen – tip de ecran de afişare, acoperit de o folie transparenta sensibila la atingere, punctarea elementelor de pe ecran facandu-se cu degetele. Acest aspect poate fi considerat ca un avantaj (interfata naturala), dar şi dezavantaj, punctarea cu acuratete fiind imposibila.

Dispozitive de stocare

Hard disk (disc fix) – disc magnetic pe care se pot stoca date într-un calculator. Sunt superioare celorlalte suporturi de pastrare a informaţiilor din punct de vedere al vitezei de lucru şi a capacitaţii (In general mai mult de 3 Gb).
La nivel fizic, sunt organizate ca zone circulare concentrice numite piste, fiecare impartite la randul lor in cate 12 arce numite sectoare.
Caracteristicile tehnice care determina viteza unui hard disk sunt:
- timpul de acces la date – timpul necesar pentru accesul la un sector (85 pana la 65 ms); cu cat viteza de rotaţie este mai mare, cu atat accesarea datelor se realizeaza mai rapid;
- viteza de transmisie a datelor – cantitatea de informatii citite într-o secunda.
Hard disk-ul extern este un hard disk care poate fi detaşat de la calculator fara a necesita desfacerea acestuia, el fiind situat într-un sertar al calculatorului care are conectori la magistrala de date a calculatorului.
CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory)- tip de disc optic ce permite stocarea unei mari cantitati de date (peste 600 MB). Datele se inscriptioneaza cu un aparat special şi nu mai pot fi şterse sau modificate.
Din punctul de vedere al posibilitatii de imprimare sunt doua categorii:
CD-R – imprimabile o singura data;
CD-RW- imprimabile de mai multe ori.
Disc ZIP- dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100-300 Mb.
Disc Jaz- dispozitiv cu o capacitate de memorare de pana la 1 Gb.
Floppy disk (discheta)- disc magnetic flexibil, portabil, cu timp de acces mare şi capacitate mica. Se folosesc tot mai putin, datele nu se pot pastra timp îndelungat în siguranta. Poate memora în general 1 ,44 Mb de informatii.
Pentru a putea lucra cu discheta aceasta va trebui initial formatata. (De obicel, atunci cand cumparati o discheta aceasta este formatata).
Formatarea unei dischete este necesara pentru ca discheta respectiva sa fie compatibila cu sistemul de operare folosit. Prin formatare, sistemul de operare şterge toate informatiile legate de gestiunea suportului, testeaza şi eventual marcheaza zonele defecte.
Utilizarea unei dischete presupune:
Avantaje:
- toate calculatoarele au unitate de discheta astfel încat o discheta se poate citi oriunde.
- costul de achizitie este foarte redus.
Dezavantaje:
- se defecteaza foarte uşor;
- au capacitate de stocare redusa.
Datorita capacitatii mari de stocare, CD-urile sunt cele mai bune medii de stocare pentru aplicatiile multimedia. Calculatoarele folosite pentru aceste aplicatii sunt mai scumpe deoarece trebuie echipate astfel încat sa permita prezentarea de texte, grafica, video, animatie şi sunet. Aceste calculatoare se numesc PC-multimedia şi au caracteristicile:
- Permit folosirea de simboluri grafice
- Permit folosirea de sunete
- Pot fi rulate jocuri
- Pot fi ascultate CD-uri cu muzica
- Permit folosirea de boxe
- Permit folosirea de microfoane
Termenul de multimedia desemneaza o metoda de prezentare a informatiei pe un computer, folosind mai multe metode: text, imagine grafica, sunet, imagine video.
- Programele multimedia sunt folosite la:
- Prezentari;
- Materiale pentru pregatire pe computer – Computer based training (CBT);
- Jocuri;
- Publicitate;
- Aplicatii pentru afaceri.